Pantofi VS Balerini

Chiar mi-a placut enorm ce a iesit azi pe drum si am decis sa postez si aici... Ca cine stie... Maine a mai da dracu peste mine si oi crapa si mi-or desfiinta astia contul de facebook :))Ba ca tare multe prostii mai scot din cap si pe gura... Observ cu stupoare ca starea de spirit a unora este la pamant... Nu ca a mea ar fi diferita... Insa!!! Eu cand vreau sa fac ceva fac... Nu incep sa ma plang ca nu am cum, ca nu pot sa fac, ca e prea tarziu sa fac ceva... Am zis ca plec? Am plecat, pt ca asta mi-am pus in cap sa fac si nu a avut cine sa ma opreasca... O comparatie cu viata pe care o ducem unii dintre noi, mi-ar iesi destul de repede si fara sa stau prea mult pe ganduri... Stiu ca ti-am explicat odata aceasta comparatie... Dar o mai fac odata, caci atunci nu a fost in scris, si tre sa fie si in scris, sa fie oficial... Viata ta e o pereche de pantofi pe care, cand i-ai vazut in vitrina, prin geamul exterior, ti s-au parut a fi cei mai superbi pantofi, ai crezut ca se vor aseza atat de bine pe piciorul tau, incat nu ai stat pe ganduri si ai reusit sa ii cumperi, printr-o comanda mai mult telefonica, pt ca in orasul tau nu erau pe stoc, asa ca i-ai luat din alt oras. O perioada de timp atat de mult ti-au placut pantofii, incat i-ai purtat destul de des. Toate bune si frumoase. Dupa un timp ai ajuns sa ii porti zilnic, pentru ca traiai cu impresia ca sunt pantofii perfecti si ca ii vei purta o viata... Insa dupa un timp au inceput sa te roada, sa te oboseasca, sa iti produca rani, rani ce treceau fizic, dar in sinea ta stiai ca daca ii vei nai incalta, iar te vor rani. cu toate astea ai mai continuat sa ii mai porti... Mai rar, dar i-ai mai purtat. Intre timp, te plimbai pe strada si ai trecut prin fata unui magazin, unde, in vitrina exterioara, ai vazut alta pereche de papucei... O pereche de balerini dintr-un material bleumarin care ti-au picat la inima din prima secunda. Erau atat de frumosi, aveau o inima mare pe ei si ai zis ca vrei sa ii probezi... Parca s-au lipit de picioarele tale si parca isi doreau sa nu mai fie descaltati... Ti i-ai cumparat si ai inceput sa ii porti. Iti dadeau o stare de bine, o stare de confort, o stare de siguranta cand faceai fiecare pas... Ai zis totusi sa mai incerci sa porti ceilalti pantofi, poate s-a mai inmuiat materialul, poate totusi sunt pantofii pe care i-ai cautat toata viata. Ai plecat fericita de acasa... Au inceput sa te roada atat de tare si simteai ca iti fac iarasi aceleasi rani, insa ai spus ca esti puternica si ca rezisti... Cand ai ajuns acasa, picioarele iti sangerau, ti-au facut mai mult rau decat alta data... I-ai luat, te-ai uitat la ei si i-ai aruncat... Acum ai doar balerinii tai preferati, pe care ai facut bine ca i-ai probat. In continuare mergi la fel de sigura, la fel de fericita. Acestia chiar te vor tine toata viata, pentru ca ei au grija de tine si tu ai grija de ei. Ti-au promis acest lucru, ti-au promis ca te vor duce pe cele mai sigure drumuri, pentru totdeauna... Interesant nu? Si adevarat in acelasi timp... Oricum stiu ca mereu am avut dreptate cand a venit vorba de lucrurile marunte... Eu am mai multe vorbe... Unele le-am auzit, altele le-am nascocit chiar eu... In viata lucrurile marunte fac diferenta. Ce e frumos, e ca aceste lucruri marunte formeaza un tot unitar si nu vor putea vreodata sa dispara sau sa se evapore... Este adevarat, este posibil sa se micsoreze, insa ce e minunat, fantastic chiar, e ca alte lucruri marunte le vor inlocui pe cele care nu vor mai fi... Diferenta dintre poveste si realitate e ca ceea ce am scris eu mai sus nu e poveste, e pura realitate...

Subiect fara subiect

Am revenit pe meleaguri moldovene... Dupa cateva sute de kilometri, am ajuns acasa... Habar nu am ce vreau sa scriu :)) Dar daca as sta sa ma chinui... cred ca imi fac un subiect pentru aceasta seara. Vreau sa pun pozele pe facebook... Nici nu ma gandesc sa le aleg... le pun pe toate acolo la kilogram caci sunt extraordinare toate... si nu incerc sa ma laud... pur si simplu peisajul este parca rupt din basm... Aveam o idee asupra unui subiect dar am uitat-o... A da!!!
Maine mare zi mare... Numai in mintea mea creca... Stau si ma intreb de ce dracu nu am vazut la televizor, de ce nu am auzit prin magazine sau prin alte locuri nimic legat de ziua de maine... Maine cica e zi romaneasca de iubit... Dar noi, romansi retarzi ce estem... de ce sa tinem o zi inventata de noi? Las ca is mai frumoase alea ale americanilor... Cum spunea fratele Chirila..."Americanii's de vina, futu-i in gura sa-i fut"... Va doresc la toti sa va iubiti mult... Iubiti-va in fiecare zi ca si cum maine ar fi ultima, iubiti-va sincer, iubiti si nu doar incercati sa crederi ca iubiti... Daca simtit ca locul vostru nu e acolo unde sunteti, nu stati... Plecati si indreptati-va spre locul ce va cheama, spre inima ce va cheama, caci nu veti regreta... Hai ca o dau din nou in alte lucruri si nu cred ca ar trebui, pentru ca ma gandesc ca pot supara diferite persoane ce intra pe aici sa piarda vremea, in speranta ca vor gasi iar ceva deranjant de citit...

Pe aceasta cale vreau sa multumesc fanilor mei, managerului meu, familiei mele si nu in ultimul rand vreau sa ii multumesc lui Dumnezeu.

:)) Ce tare suna asta... Dar mai tare suna cand te auzi in boxe de mii de watti si ai mii de oameni in fata :)) Nu stiam cum sa fac introducerea pentru melodia pe care vreau sa o dedic...

this is my life, this is my soul... part five

This is Dana... Lovely

Post de dimineata...

Post de dimineata... Titlu care a venit la intamplare... Nu puteam sa incep ziua cu o alta stare de cacao:)) chiar daca am un ciudat sentiment ca asa va fi... Ma rog... Sa lasam vaicarelile pt mai tarziu ca acum tre sa scriu alte ciudatenii... Treaz? Dela ora 4, cum se intampla de altfel cam in fiecare zi... Nu am somn pt ca de fapt nu zic de ce... Stie de ce... Pardon vroiam sa zic de ce. De pe la ora 4 am stat cu ochii in tavan si am numarat centimetrii de tavan. Ca un om harnic care edte eu, am pornit de dimineata la drum ca omul ce devreme se trezeste, nu mai are somn:)) de fapt era departe ajunge. Destul de aglomerat traficul in Brasov la ora asta. E miercuri, aproape mijlocul saptamanii. Lumea se mai duce si la munca, nu freaca mentosana pe drum ca mine... Invidiosilor:))
M-am trezit cu Dana in urechi... Adica trezit de-a binelea ca pana sa ajung la performanta asta, am baut 3 cani cu cafea si am fumat vreo 9 tigari, cate 3 la fiecare cana...



Foarte frumoasa melodia... Da nu stiu ce pastele masii ca imi curgea un ochi cand o ascultam... Sau amandoi... Nu mai retin exact.
Hai ca v-am pupat...

stare...

Tare ciudata a mai fost ziua de azi... Astazi au fost 3 etape, din care 2 identice. Worst day ever, best day ever, worst day ever... Motivele nu le voi insirui... Pur si simplu e o simpla concluzie... Dar ma bucur ca am ajuns in Poaia, ma bucur ca mi-a ajuns in urechi dulcele sunet ce ma linisteste... Dar nu ma mai bucur ca sunt conditionat sa il aud doar... Ca sa zic asa... Temporar si nu ma bucur iar, ca ma doare piciorul... Gura mamii lui, ca imi vine sa il scot, sa il tai, sa...nu stiu ce sa ma mai fac cu el... Da de fapt eu stau si ma gandesc... De ce puii mei ma plang pe blog despre problemele astea ale mele? Intr-adevar... Ma linisteste cand le scriu... Insa nu vad ce efect ar avea asupra altor lucruri, asupra altor personalitati... Ehhh... Asa suntem noi moldovenii... Ne place sa ne expunem ideile, sa aratam lumii intregi ca si cat si cum iubim, ca si cat si cum suferim... Dat dupa cum se spune, tot raul spre bine. V-am pupat

Poiana...

Am ramas oarecum marcat de ceea ce am gasit in poiana... Nu am mai fost aici de vreo 10 ani... Insa nu am fost niciodata iarna, nici macar in Brasov. Orasul nu mi s-a parut a fi prea diferit fata de cum era in vara... Poate pentru ca nu era zapada cum e de exemplu in Poiana... Dar tot ramane orasul meu de inima. Ieri am batut la pas cam tot orasul si atat de minunat ce e... Insa e urat cand mergi undeva, indiferent de locatie si trebuie sa mergi singur... Nu ai cu cine schimba o vorba, nu ai cui ii arata tot felul de lucruri ciudate/comice pe care le vezi... Insa asa m-am invatat... Va trimit tuturor cativa fulgi de zapada si atat... Nu pot sau mai mult decat sincer, nu vreau sa va trimit nici o firmiyura din singuratatea mea... Si am o cantitate destul de mare:)). Valeu... Mai am 3% din baterie... Ca deh... Iphone-ul e telefon de tinut in priza:)) eu ma intorc la cafeluta mea, din puii mei ca nu stiu cum se cheama locul... Atat am tinut minte, ca e pub:)) o sa ii fac o poza sa nu uit numele:)). Mai trag o raita prin zapada, dupa care ma indrept spre casa ca dimineata tre sa pornesc la drum spre moldavia... As fi vrut sa merg la mare... Dar e frig si nu stiu daca mi-ar placea cum as gasi-o... Asa ca o las in zbuciumul ei, cu valurile ce topesc zapada de pe plaja, insa ii promit ca o sa merg la ea, sa ma imbratiseze, sa ma asculte si sa imi sopteasca cuvinte frumoase... Cred ca incep sa o dau in melancolii... Hai ca v-am pupat si te-am pupat, ai grija de tine. Restul... Va descurcati voi. :)

Postare

Ce inseamna cand cineva incearca sa iti impuna sa nu mai vorbesti desprea ea? Nu te iau toti dracii si incerci sa iti pastrezi calmul si preferi sa inchei conversatia ca sa nu te enervezi si mai tare? Ma rog... Am fost mai dur un pic in exprimare... Asa... Aveam ideea asta in cap si nu stiam cum sa o expun... Dar ca o alta idee(ma pierd in idei din cate vad) ce rugaminte am... Daca eu vreau sa scriu, lasa-ma sa scriu despre ce am pe suflet ca nu vreau sa tin in mine aceste lucruri... Faptul ca subtiez problema, e ceva ce trebuie sa fac... Insa trebuie intr-un fel sau altul sa imi descarc sufletul... Tare complicat de explicat... Dar ideea principala e ca nu ma voi opri din scris niciodata, chiar daca nu vom mai comunica... Pt o perioada, sau pt totdeauna... Nu am de unde sti... V-am pupat