Pentru mine totul a inceput ca o joaca, un simplu cadou m-a ajutat sa iau un drum in viata ce s-a dovedit a fi plin de frumusete, plin de farmec. Totul a inceput la varsta de 16 ani cand am primit un aparat foto pe film, un aparat simplu, fara marca pe el, de fapt era un aparat vechi pe care l-a folosit o cunostiinta mai veche si odata cu innoirea „artileriei” personale, a decis sa mi-l dea mie pe acesta, in speranta ca voi fi atras de fotografie.
Microbul mi-a intrat repede in sange, incetul cu incetul am inceput sa ma joc cu el, pentru ca la urma urmei totul parea a fi o joaca. Tot ce mi se parea interesant imortalizam, fara sa imi pese ca raman fara pozitii pe film.
Odata cu aparitia aparatelor digitale, pretentiile mele au crescut, gandirea era diferita, puteam econimisi mai multi bani, pentru ca scapam de film, care avea doar 36 de pozitii si trebuia sa fiu atent la felul in care folosesc aparatul, pentru ca nu se putea refolosi.
Tin minte si acum ca in perioada in care mi-am cumparat aparatul foto, cel pe care mi-l permiteam in acea perioada, m-a facut sa strang 3 salarii pentru a putea duce la finalitate aceasta dorinta a mea de mai mult.
Odata cu trecerea la aparatul digital puteam testa diferite peisaje, diferite portrete de mai multe ori pentru ca imi permitea memoria aparatului. Am reusit sa invat multe secrete ale fotografiei atat din pozele pe care le faceam si le analizam, cat si din tot felul de manuale de fotografie, articole din reviste de specialitate, idei impartasite de cei mai in varsta.
S-a dus si vremea aparatului mic ce arata ca o sapuniera si am trecut la cel profesional. Pentru mine s-au deschis alte orizonturi, am ajuns sa am mult mai multe asteptari de la mine, sa imi doresc mult mai mult, sa nu imi para rau de investitia pe care am facut-o.
O pasiune m-a dus la a ajunge sa fiu mandru de ceea ce am realizat.
Cand fotografiezi oamenii color, le fotografiezi hainele... Cand ii fotografiezi alb/negru, le fotografiezi sufletul. Fotografia alb negru da un aer "vintage" si vintage e "cool". Parca dintr-o data cand e alb/negru nu mai trebuie sa tii cont de reguli de compozitie si nu mai trebuie sa fii atent la cum iti transmiti mesajul. Fiecare vede un cadru intr-un anumit fel, fiecare are o preferinta, o inclinatie catre ceva anume. Nu putem sa judecam de ce face omul alb negru, poate asa vrea, asa ii place, are o inclinatie spre alb negru, nu il intereseaza culoarea intr-un anumit cadru, sau poate imaginile ii par mai expresive asa. La poza alb negru fata de una color, sentimentele sunt mai expresive, totul este privit dintr-o alta perspectiva.Te poate ajuta sa scoti in evidenta anumite trasaturi. cu cat o fotografie este mai simpla si mai "lipsita de detalii", cu atat e mai "curata".
Hai ca v-am pupat.
