Stii momentul ala cand trebuia sa taci si nu ai tacu? Sau cel cand doar un cuvant era sufiecient pentru a schimba cursul evenimentelor... dar liniste totala? Ai trait nevoia de a trai intens dar retinerile induse de o mentalitate gresita te-au oprit sa o faci? Te-ai indragostit si ti-ai reprimat sentimentele doar ca banuiai oe undeva ca nu e persoana potrivita sau ca e prea potrivita sa ti se cuvina? Ai vrut sa spui iarta-ma am gresit si orgoliul ti-a fost mai puternic? Ei bine, daca esti la fel ca mine, iti spun si tie... ai ratat clipa, secunda aia in care totul ar fi putut deveni altfel... clipa spre clipe fericite... vor mai veni si alte clipe cand va trebui sa vorbesti si tu vei face liniste chiar daca stii deja lectia... vei ucide sute de clipe, sute de sanse si mii de visein speranta ca in cea din urma clipa nu vei mai repeta greseala... Si?
Ce faci cu o ultima clipa? Ii dai viata cand esti pe moarte? O lasi sa iti arate cat de bine ar fi fost daca ai fi facut la fel cu clipele dinaintea ei? Sa nu faci asta... sa nu ii dai sansa de a-ti distruge si ultimele momente umplandu-le cu regrete de prea tarziu... Spune-i azi, iarta maine, accepta intr-o zi ca poate nu ai dreptate si supus greselii.
Fa-ti clipe frumoase pentru ore pline si zile seninte. Toate clipele sunt ale tale
Hai ca v-am pupat.
miercuri, 27 aprilie 2011
Iertare...
Simteam ca am o datorie morala in primul rand fata de mine... Pentru ca nu am mai scris mai nimic de ceva timp. Motive? Nu stiu... Nu gasesc nici unul exact... Insa incerc sa ma adun putin...
Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.
Atunci cand cerem cu vederea greselile altora, imitam extraordinata iertare a lui Dumnezeu. A refuza sa ierti poate fi infinit mai rau decat a ucide, deoarece crima este deseori un impuls al unui moment de fierbinteala, in timp ce lipsa de iertare ese o alegere deliberata si rece a inimii. Intelegerea este, adesea, un preludiu la iertare, dar nu este acelasi lucru si de multe ori iertam ceea ce nu putem intelege (fiindca nu vedem alta cale) si intelegem ce nu poate fi iertat. Libertatea este lucrul pe care il pretuiesc in continuare cel mai mult pe lume.
Sigur ca asta m-a determinat sa beau vinuri care nu imi placeau, sa fac lucruri pe care nu trebuia sa le fac si pe care nu le voi repeta niciodata si am multe cicatrice in trup si in suflet, sa ii ranesc pe unii carora am sa fac orice in afara de a obliga pe cineva sa ma urmeze in nebunia mea, in setea mea de a trai. Nu ma caiesc pentru clipele in care am patimit, imi port cicatricele ca si cum ar niste medalii.
Stiu ca libertatea este foarte scumpa, la fel de scumpa ca si sclavia, singura diferenta este ca o platesc cu placere si cu un zambet, chiar daca zambetul este udat de lacrimi.
Iubirea adevara, luati aminte, niciodata nu poate fi cantarita, masurata, uitata, ignorata sau parasita, fara pedeapsa, caci ea poate sa provoace o nemarginita si necuprinsa durere si iertare nu exista pentru asta, daca ai impratiat-o. Nu cer niman ui sa fie bun sau rau, frumos sau urat, demon sua inger. Ii cer numai sa fie ceva caresa nu existe decat o singura data.
Greselile pot fi mici sau mari. Nu exista greseli asa si asa. Se mai pot imparti in categoriile de iertat si de neiertat, dar acestea sunt categorii personalizate si difera in functie de standardelele fiecarei persoane.
Observ insa o singura asemanare, aceea ca fiecare om ce se hotaraste sa isi incagreze greseala la "de iertat", iti precizeaza cu certitudine ca altul in locul sau te-ar fi catalogat ca "de neiertat", insa nici unul care decide sa nu te ierte, nu precizeaza ca altcineva poate te-ar ierta. Ciudat... deci drept urmare, mai toate greselile sunt de neiertat...
Acum ajungem in cea mai trista parte a discutiei. Ce faci cand gresesti si nimeni nu te iarta? Mari filosofi au admis ca ä gresi e omeneste", dar nici unul din acesti oameni destepti nu a precizat ce trebuie facut dupa ce o comiti "omeneste". Greselile fata de un om si toti ceilalti oameni din jurul tau, carora le erai aproape inainte de greseala. decid sa nu te ierte.
Incerci sa repari greseala, dar incercarea e in zadar, caci un lucru odata facut, facut ramane. Nu e ca atunci cand ai vopsi nuanta gresita pe un perete si vii din urma cu cea potrivita si totul s-a reparat... In cazul de fata nici o vopsea nu iti schimba nuanta greselii.
Ramai singur, reflectezi, realizezi a mia oara ca da, chiar ai gresit, regreti, suferi le simti lipsa tuturor, apoi te razvratesti intrebandu-te cum toate cele bune facute, adunate, sunt umbrite de un singur gest? Apoi liniste... te ierti pe tine, dar nu ii ierti pe ei, pe cei ce te-au dezamagit, pe cei de la care asteptai indurare, in timp ce ei abia asteptau sa gresesti.
O vei lua de la capat intr-un final, vei cunoaste oameni noi, vei avea grija sa nu mai gresesti, dar totul va fi altfel de data asta. Gustul amar al ultimelor prietenii spulberate cu vorbe mari si probleme de etica, gustul superioritatii altora in fata slabiciunii tale de moment, gustul ramane si in fiecare nou potential prieten, privesti cu teama si mutra ultimului dusman.
Gresind cunosti oameni mai bine... si totusi e atat de gresit sa gresesti!!!
Hai ca v-am pupat.
Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.
Atunci cand cerem cu vederea greselile altora, imitam extraordinata iertare a lui Dumnezeu. A refuza sa ierti poate fi infinit mai rau decat a ucide, deoarece crima este deseori un impuls al unui moment de fierbinteala, in timp ce lipsa de iertare ese o alegere deliberata si rece a inimii. Intelegerea este, adesea, un preludiu la iertare, dar nu este acelasi lucru si de multe ori iertam ceea ce nu putem intelege (fiindca nu vedem alta cale) si intelegem ce nu poate fi iertat. Libertatea este lucrul pe care il pretuiesc in continuare cel mai mult pe lume.
Sigur ca asta m-a determinat sa beau vinuri care nu imi placeau, sa fac lucruri pe care nu trebuia sa le fac si pe care nu le voi repeta niciodata si am multe cicatrice in trup si in suflet, sa ii ranesc pe unii carora am sa fac orice in afara de a obliga pe cineva sa ma urmeze in nebunia mea, in setea mea de a trai. Nu ma caiesc pentru clipele in care am patimit, imi port cicatricele ca si cum ar niste medalii.
Stiu ca libertatea este foarte scumpa, la fel de scumpa ca si sclavia, singura diferenta este ca o platesc cu placere si cu un zambet, chiar daca zambetul este udat de lacrimi.
Iubirea adevara, luati aminte, niciodata nu poate fi cantarita, masurata, uitata, ignorata sau parasita, fara pedeapsa, caci ea poate sa provoace o nemarginita si necuprinsa durere si iertare nu exista pentru asta, daca ai impratiat-o. Nu cer niman ui sa fie bun sau rau, frumos sau urat, demon sua inger. Ii cer numai sa fie ceva caresa nu existe decat o singura data.
Greselile pot fi mici sau mari. Nu exista greseli asa si asa. Se mai pot imparti in categoriile de iertat si de neiertat, dar acestea sunt categorii personalizate si difera in functie de standardelele fiecarei persoane.
Observ insa o singura asemanare, aceea ca fiecare om ce se hotaraste sa isi incagreze greseala la "de iertat", iti precizeaza cu certitudine ca altul in locul sau te-ar fi catalogat ca "de neiertat", insa nici unul care decide sa nu te ierte, nu precizeaza ca altcineva poate te-ar ierta. Ciudat... deci drept urmare, mai toate greselile sunt de neiertat...
Acum ajungem in cea mai trista parte a discutiei. Ce faci cand gresesti si nimeni nu te iarta? Mari filosofi au admis ca ä gresi e omeneste", dar nici unul din acesti oameni destepti nu a precizat ce trebuie facut dupa ce o comiti "omeneste". Greselile fata de un om si toti ceilalti oameni din jurul tau, carora le erai aproape inainte de greseala. decid sa nu te ierte.
Incerci sa repari greseala, dar incercarea e in zadar, caci un lucru odata facut, facut ramane. Nu e ca atunci cand ai vopsi nuanta gresita pe un perete si vii din urma cu cea potrivita si totul s-a reparat... In cazul de fata nici o vopsea nu iti schimba nuanta greselii.
Ramai singur, reflectezi, realizezi a mia oara ca da, chiar ai gresit, regreti, suferi le simti lipsa tuturor, apoi te razvratesti intrebandu-te cum toate cele bune facute, adunate, sunt umbrite de un singur gest? Apoi liniste... te ierti pe tine, dar nu ii ierti pe ei, pe cei ce te-au dezamagit, pe cei de la care asteptai indurare, in timp ce ei abia asteptau sa gresesti.
O vei lua de la capat intr-un final, vei cunoaste oameni noi, vei avea grija sa nu mai gresesti, dar totul va fi altfel de data asta. Gustul amar al ultimelor prietenii spulberate cu vorbe mari si probleme de etica, gustul superioritatii altora in fata slabiciunii tale de moment, gustul ramane si in fiecare nou potential prieten, privesti cu teama si mutra ultimului dusman.
Gresind cunosti oameni mai bine... si totusi e atat de gresit sa gresesti!!!
Hai ca v-am pupat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)