In aceste zile am avut parte de cel mai mare si mai pretios cadou din toata lumea aceasta... Nu pot explica nici in cuvinte, nu pot arata nici prin fapte, stiu doar eu si cu mine ce se intampla in sufletul meu, ce vulcan imens a erupt, cum am ajuns pe cele mai inalte culmi ale lumii in care traiesc...
Sotia mea mi-a facut cel mai minunat cadou ce mi l-am dorit, poate inconstient, inca din ziua in care tocmai eu, omul de rand, am venit pe aceasta lume...
Impreuna am reusit sa realizam o minune! Sa avem langa noi ce ne-am dorit intotdeauna, un mic ingeras care sa ne fie alaturi si sa il privim cum creste alaturi de noi, cum gangureste, cum totul pentru noi se transforma in fericire!
Nu ma pot exprima... nu imi pot spune toate trairile mele... pot spune ca sunt foarte... un cuvant mult prea mic... foarte fericit!
Si cu toata fericirea mea am o ura pentru mine... constientizez ca noi barbatii suntem doar niste bucati de carne care se mandresc cu ceea ce femeile chinuie timp de 9 luni...
Recunosc ca si eu am facut la fel... si mi-e rusine de mine, dar am inteles, poate intr-o mica particica, ce inseamna 9 luni de sarcina... am invatat ce inseamna aceste 9 luni. Atat de mult imi respect sotia, cat si toate femeile ce poarta un copil in pantec si cu toata onoarea si mandria imi scot palaria in fata lor si fac o mare plecaciune pentru acest miracol cu care au fost inzestrate.
Tatici... viitori tatici... iubiti femeia de langa voi si purtati-va cu ea exact cum va purtati cu o icoana... Are tot meritul din lume sa o respectati si sa o iubiti, are tot dreptul din lume sa se impuna in fata barbatului... Are toate drepturile pamantesti si nu numai!
Multumesc minunata mea sotie!
