Uraste-ma pentru ca sunt prea bun fata de ceea ce ai, iubeste-ma pentru tot ce iti ofer, uita-ma caci iti ma ai doar in vis, nu ma uita caci mereu voi fi aici, arunca-ma din inima ta caci nu ma poti strange la piept, pastreaza-ma in sufletul tau ca pe propria ta viata, varsa o lacrima pentru mine caci nu ma vezi, zambeste pentru mine caci te iubesc, omoara speranta din mine caci asa voi disparea, spera in continuare caci asa voi exista…
Iti cer sa faci lucruri ce sunt formate din extreme, caci eu sunt la mijloc…
Nu ma poti uita, nu ma poti uri, nu ma poti arunca din inima ta, pentru ca sunt eu… O nenorocita de lacrima imi arde fata pentru ca este atat de greu fara tine. Sari in bratele mele, ramai prinsa de mine, elibereaza norii sa fie numai soare, sa nu mai ploua niciodata, sa fie flori peste tot, sa fie frumos, sa fie minunat…
Din toate povestile pe care le stiu nici una nu am intalnit sa se termine urat, nici una cu final trist. Toate povestile au avut un final fericit.
Zeci de randuri ce ma fac sa arunc foaie dupa foaie, sa scriu din nou, sa iau creionul si sa incep o noua coala, caci toate celelalte au fost udate si s-au amestecat literele, s-a creat un amesec ce nu mai reusesc sa il deslusesc, insa pe ultima foaie ce o tin deoparte deocamdata voi reda totul clar, fara nici o pata, voi reda toata povestea, voi scrie mult, voi scrie marunt, sa nu intelegem decat noi ce e scris acolo…
Randuri dupa randuri fac ca gandul sa zboare depare la tine, sa mi te aduca in fara mea, sa nu mi te mai poata lua nimeni, sa mi te lase pe veci sa fii a mea.
Ochii tai plang dupa mine, la fel cum iti plange si inima si atat de multe as vrea sa iti scriu, dar sunt atat de slabit de toate, atat de plin de dor de tine, de noi, incat inca incerc sa pastrez pentru mai incolo, pentru mai tarziu…
E greu sa nu fii langa mine, e ca si cum as trai fara inima, fara suflet, ca si cum as fi gol pe dinauntru, insa atat de plin de intuneric…
Mi-e dor de tine pe final iti spun…
Al tau pentru totdeauna…
