stare...

Tare ciudata a mai fost ziua de azi... Astazi au fost 3 etape, din care 2 identice. Worst day ever, best day ever, worst day ever... Motivele nu le voi insirui... Pur si simplu e o simpla concluzie... Dar ma bucur ca am ajuns in Poaia, ma bucur ca mi-a ajuns in urechi dulcele sunet ce ma linisteste... Dar nu ma mai bucur ca sunt conditionat sa il aud doar... Ca sa zic asa... Temporar si nu ma bucur iar, ca ma doare piciorul... Gura mamii lui, ca imi vine sa il scot, sa il tai, sa...nu stiu ce sa ma mai fac cu el... Da de fapt eu stau si ma gandesc... De ce puii mei ma plang pe blog despre problemele astea ale mele? Intr-adevar... Ma linisteste cand le scriu... Insa nu vad ce efect ar avea asupra altor lucruri, asupra altor personalitati... Ehhh... Asa suntem noi moldovenii... Ne place sa ne expunem ideile, sa aratam lumii intregi ca si cat si cum iubim, ca si cat si cum suferim... Dat dupa cum se spune, tot raul spre bine. V-am pupat

Poiana...

Am ramas oarecum marcat de ceea ce am gasit in poiana... Nu am mai fost aici de vreo 10 ani... Insa nu am fost niciodata iarna, nici macar in Brasov. Orasul nu mi s-a parut a fi prea diferit fata de cum era in vara... Poate pentru ca nu era zapada cum e de exemplu in Poiana... Dar tot ramane orasul meu de inima. Ieri am batut la pas cam tot orasul si atat de minunat ce e... Insa e urat cand mergi undeva, indiferent de locatie si trebuie sa mergi singur... Nu ai cu cine schimba o vorba, nu ai cui ii arata tot felul de lucruri ciudate/comice pe care le vezi... Insa asa m-am invatat... Va trimit tuturor cativa fulgi de zapada si atat... Nu pot sau mai mult decat sincer, nu vreau sa va trimit nici o firmiyura din singuratatea mea... Si am o cantitate destul de mare:)). Valeu... Mai am 3% din baterie... Ca deh... Iphone-ul e telefon de tinut in priza:)) eu ma intorc la cafeluta mea, din puii mei ca nu stiu cum se cheama locul... Atat am tinut minte, ca e pub:)) o sa ii fac o poza sa nu uit numele:)). Mai trag o raita prin zapada, dupa care ma indrept spre casa ca dimineata tre sa pornesc la drum spre moldavia... As fi vrut sa merg la mare... Dar e frig si nu stiu daca mi-ar placea cum as gasi-o... Asa ca o las in zbuciumul ei, cu valurile ce topesc zapada de pe plaja, insa ii promit ca o sa merg la ea, sa ma imbratiseze, sa ma asculte si sa imi sopteasca cuvinte frumoase... Cred ca incep sa o dau in melancolii... Hai ca v-am pupat si te-am pupat, ai grija de tine. Restul... Va descurcati voi. :)