stare...

Tare ciudata a mai fost ziua de azi... Astazi au fost 3 etape, din care 2 identice. Worst day ever, best day ever, worst day ever... Motivele nu le voi insirui... Pur si simplu e o simpla concluzie... Dar ma bucur ca am ajuns in Poaia, ma bucur ca mi-a ajuns in urechi dulcele sunet ce ma linisteste... Dar nu ma mai bucur ca sunt conditionat sa il aud doar... Ca sa zic asa... Temporar si nu ma bucur iar, ca ma doare piciorul... Gura mamii lui, ca imi vine sa il scot, sa il tai, sa...nu stiu ce sa ma mai fac cu el... Da de fapt eu stau si ma gandesc... De ce puii mei ma plang pe blog despre problemele astea ale mele? Intr-adevar... Ma linisteste cand le scriu... Insa nu vad ce efect ar avea asupra altor lucruri, asupra altor personalitati... Ehhh... Asa suntem noi moldovenii... Ne place sa ne expunem ideile, sa aratam lumii intregi ca si cat si cum iubim, ca si cat si cum suferim... Dat dupa cum se spune, tot raul spre bine. V-am pupat