Nu stiu feminin

Am ajuns cu o buna cunostiinta, dintr-o discutie banala, la cel mai interesant subiect... "nu stiu" feminin. Rareori acest "nu stiu" inseamna exact asta: ca nu stie. Insa regula este ca, de fapt, "nu stiu" inseamna "nu stiu daca vreau sa iti spun mai mult/nu stiu daca trebuie sa stii mai mult". Uneori inseamna "nu vreau sa (mai) stiu (acum).
Femeia nu va spune niciodata "pana la capat" atunci cand este nevoie; nu spune totu, pentru ca fiecare trebuie sa isi pastreze un element din teritoriul ei in care nimeni nu are voie sa patrunda.
Atunci cand femeia s-a acomodat intr-o relatie de lunga durata si care pare a fi solida, se deaseaza si incepe sa analizeze. Analiza ii ofera material de speculatii unilaterale, de teste secrete, de initiative proprii.
Rezultatele le foloseste pentru a manipula cursul relatiei in favoarea ei. Odata intrata in cursul unei relatii, initial cu drepturi egale, instinctul o face sa preia treptat controlul si sa conduca acel teritoriu. Intr-un cuplu, ceea ce nu este lasat sa stii despre partener te face inferior acestuia, te subordoneaza. Odata intamplat acest lucru, cel care stie mult mai multe despre celalalt, isi incepe procesul de manilupare si dorinta de a conduce.
Uneori femeia ascunde barbatului diverse lucruri si incepe procesul de manipulare pentru a-l proteja pe acesta, sau pentru protejarea cuplului. Este posibil ca scopul sa nu fie unul rau, sa fie chiar nobil, insa da dovada de lipsa de corectitudine, pentru ca odata ce este un cuplu, ambii parteneri ar trebui sa stie fiecare problema, ar trebui sa comunice constant starea problemelor, starea lucrurilor. Astfel ambii ajung sa se protejeze reciproc, sa existe acea transparenta teoretica intre ei. Insa femeia intotdeauna va fi cea care va stabili regulile si limitele. Mereu va avea un atu, cand va folosi acest termen, "nu stiu", pentru ca va lasa impresia ca ea este cea neajutorata, cea nehotarata, astfel, facand barbatul sa para cel care are totul sub control. Cand vine vorba de copii, femeia va actiona imediat in momentul in care va fi suspicioasa de un lucru, insa in cazul partenerului, va sta la panda si va astepta...
Cica se spune si tind sa cred ca este adevarat... ca putem face lucruri pentru oameni, insa nu IN LOCUL LOR, atunci cred ca cel mai corect ar fi sa nu ne apucam sa gandim in locul lor...
Stiu ca suna un pic misogin acest articol.. Ciudat este ca discutia a fost cu o FEMEIE. Daca avem aceasta parere despre femeile ce se comporta astfel cu barbatii in cuplu, atunci ce se intampla cu femeile care sunt intr-un cuplu cu alta FEMEIE?

V-am pupat.