Best of...

Suntem oameni, gresim, mintim, ne ascundem, ne ferim, dar nu putem uri. Sustinem ca uram atunci cand ajungem sa iubim si teama ne inconjoara. Un sentiment ciudat... Dar nerecomandat. Fiti naturali si ascultati-va inimile caci ele stiu ce e bine


Căutăm fericirea peste tot, dar suntem precum cerşetorul din povestea lui Tolstoi, care şi-a petrecut viaţa cerând trecătorilor câţiva bănuţi, fără să ştie că stătuse tot timpul deasupra unei comori. Comoara noastră – perfecţiunea noastră – există deja în noi. Dar pentru a o atinge, trebuie să lăsăm deoparte agitaţia continuă a minţii, să renunţăm la dorinţele egoului. Şi să intrăm în tăcerea inimilor noastre.


Renun­ţarea nu este o decizie de a nega acţiunea. Renunţarea este o decizie de a nega nevoia pentru un anumit rezultat.


Singurul mod de a fi multumit de viatã e sã te cãsãtoresti cu cel mai bun prieten. Se fac sã râdã reciproc.


ochii te vor trada spunandu-i ca o vei astepta.apoi tot ochii o vor plange vazand-o unde nu e.Daca s-ar si intoarce sau nu,va conta doar pentru tine caci ochii tai o vor avea oricum.Va fi in ochii tai in fiecare secunda in care clipesti si in fiecare moment in care doar ai impresia ca te uiti in gol fara sa-ti dai seama ca ochii tai privesc la ochii care nu se vad.ochii care nu se vad se simt


Şi ai să citeşti zilnic de acum înainte, luni, ani, secole ceea ce se petrece în sufletul meu, dacă nu vii să-mi iei mâinile şi să descoperi în ochii mei marea dragoste pe care mi-ai sădit-o şi pe care nu poţi s-o fărâmi orice ai face, pentru că e opera ta, nu a mea.


Nu cred că schimbarea ta s-a produs ca urmare a înţelegerii acestei greşeli. Pur şi simplu ai început să realizezi ce-ai pierdut şi să sângerezi. Te sfâşia disperarea ireversibilului. Te-am surprins plângând în hohote. Alt plâns, cu care te ascundeai de ochii mei. Am văzut în ochii tăi că nu mai îndrăzneşti să cerşeşti iertare, singură nu te puteai ierta.


Numele tău e dulce şi încântător. E-al tău, cum aroma unui fruct e a lui. Numele tău e brun, cu obraji albi, ochi caprui şi buze roşii, ca şi tine. Numele tău e mlădios ca şi trupul tău, creanga mea de alun. Numele tău e tânăr ca şi tine, izvorul meu şi-al caprioarelor. Numele tău eşti tu; şi tu eşti pe buzele mele ca un cântec. Îl spun, şi-mi vine să plâng.


Iubirea noastră se va hrăni din greşeli şi din dureri, aşa cum focul se hrăneşte din tot ceea ce îi stă în cale... Dar iubirea noastră nu va fi păcat, cum focul însuşi nu este lemnul putred pe care îl mistuie.


Femeia, care în zilele noastre, dintr-un motiv sau altul, se simte triumfătoare întrucât bărbatul şi-a depus majoritatea armelor în mâinile ei, se uită la partenerul masculin cu dispreţ, socotindu-l ridicol. În timp ce bărbatul, ştiind că şi-a cedat femeii avantajele şi neavând suficientă forţă să le redobândească, se uită la femeie cu un intens resentiment.


Uita-ma dar nu ma uita, uraste-ma dar iubeste-ma, arunca-ma dar pastreaza-ma, scoate-ma dar pastreaza-ma in inima ta, ascunde-ma dar arata-ma tuturor, fii a mea pentru totdeauna si atat


Femeilor,puneţi-vă o mască,masca de feminitate primordială,de Femeie la modul 
absolut,trăiţi-i senzualitatea pe scoarţă de jurnal,pe cord de amor,pe trup fierbinte,vă veţi descoperi voi înşivă,fantasmele voastre,dragostea care musteşte în voi pentru viaţă,faţă de voi înşivă,vă veţi
lăsa purtate de eul vostru eliberat undeva spre ţara interzisă 
descoperind că adevărata voastră vocaţie este aceea de a vă cunoaşte.


Femeia este Lumină şi Întuneric! Este înger şi demon! Te aduce pe lume; îţi netezeşte calea paşilor; te ridică şi te mângâie, când viaţa te loveşte; preia povara zilelor negre pe ai săi umeri şi uită a fi femeie, după ce devine mamă. Femeia te învaţă Arta Sacrificiului Suprem, atunci când în ea predomină partea luminoasă. Şi tot femeia este cea ce te determină să te laşi pradă instinctelor primare, atunci când Întunericul îi este Călăuza Sufetului. Femeia este Yin şi Yang, însă doar ea ştie care îi sunt proporţiile acestei dualităţi.


Cand devine ‘indragosteala’ realmente o dependenta?Pai
da, stim cu totii, e foarte usor sa te pomenesti absorbit de propria-ti
poveste de dragoste, la fel cum este foarte greu sa realizam ce se
petrece cu noi cand obsesiile noastre izbucnesc in actiuni necontrolate.


Timpul este
un adversar pe care este bine să ţi-l faci prieten. Sunt oameni pentru
care timpul lucrează împotriva lor şi sunt oameni pentru care timpul
este aliatul în atingerea obiectivelor. Numărătoarea inversă ne apropie
tot mai mult de un deznodămând pe care unii şi l-au programat, iar alţii
nu.


Sa iubesti implica riscul de a nu fi iubit inapoi. Sa speri implica
riscul de a fi ranit. Sa incerci inseamna sa risti sa dai gres, dar
riscuile trebuie asumate, deoarece cel mai mare risc in viata e sa nu-ti
asumi niciun risc


Greşelile
sunt acceptate, nimic nu este în neregulă cu ele. Toată lumea comite
greşeli şi toată lumea trebuie să le comită. Nu cere perfecţiune.
Greşelile sunt bune, ele te fac să fii uman. Altfel, ori vei fi
neomenesc, ori supraomenesc, şi nici una dintre aceste variante nu este
benefică.


Timpul
este prea lent pentru cei care aşteaptă, prea iute pentru cei care se
tem, prea lung pentru cei care se plâng, prea scurt pentru cei care
sărbătoresc. Dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate.


Trebuie să
căutam dragostea acolo unde suntem, chiar dacă asta ne-ar costa ceasuri,
zile, săptămâni de decepţii şi tristeţi. Căci în clipa în care pornim
în căutarea iubirii şi ea porneşte în întâmpinarea noastră. Şi ne
salvează.


Rareori ne 
dăm seama că suntem împresuraţi de extraordinar. Miracolele se întâmplă
în jurul nostru, semnele lui Dumnezeu ne arată drumul, îngerii insistă
să fie auziţi, dar noi, fiindcă suntem învăţaţi că există formule pentru
a ajunge până la Dumnezeu, nu luăm seama la nimic din toate acestea. Nu
pricepem că El se află oriunde Îl lăsăm să intre.




Hai ca v-am pupat.