postare

In momentul in care te intorci in locurile dragi, in momentul in care te intorci la cei care iti sunt dragi, te apuca un sentiment de regret ca te-ai indepartat de aceste locuri. Regreti ca nu ai avut curajul sa iei o decizie pentru tine, pentru viata ta, pentru binele tau. Insa ceea ce nu poate mintea mea sa inteleaga este de la ce vine aceasta frica, aceasta retinere, cu toate ca ai toate motivele din lume sa lasi totul in urma si sa te intorci la ce iti este bine.

In viata, daca iti este frica sa iei decizii pe cont propriu, lasa-l pe el, cel care a fost mereu langa tine sa o faca, pentru ca o va face pentru binele tau, o va face pentru ca tine la tine, pentru ca faci parte din viata lui, pentru ca ai o semnificatie apare pentru el, pentru ca meriti, pentru ca el are mult mai mult curaj sa faca ceea ce trebuie.

Dupa cum am sus-o de multe ori si nu prea imi place sa ma repet, in viata exista o singura negatie plauzibila si anume "NU VREAU". De fiecare data cand folosesti "NU POT/NU AM CUM" va fi interpretat ce mai corect "NU VREAU" si pentru a folosi aceasta negatie trebuie sa vii si cu argumente, de genul "nu vreau pentru ca imi place sa ma chinui, nu vreau pentru ca imi place sa sufar, nu vreau pentru ca nu vreau sa imi fie bine".

Lucrul acesta te face sa ajungi la nivelul in care sa fii o persoana careia nu ii pasa de ea, lucru foarte grav. Cum este vorba aceea? "Daca tie nu iti pasa de tine, lasa-ma pe mine sa imi pese si sa fac ceva".

Cu cat lungesti mai mult agonia aceasta in care ai intrat, cu atat va fi mai greu decat acum, cu cat trece timpul, cu atat va fi mai greu sa face ceva pentru tine, mai tarziu.

De ce nu iti pui un semn de intrebare? De ce locurile si cei dragi iti provoaca lacrimi? Pentru ca iti pare rau dupa e ai lasat in urma, nu te-ai gandit niciodata ca se va intampla sa simti nevoia sa revii. Ai crezut ca daca vei pleca, totul va ramane in urma, fara amintiri, fara sentimente, ca vei putea sa treci peste tot. Uite ca nu a fost sa fie asa, uite ca a fost si continua sa fie exact contrariul.

Totul in viata se intampla cu un motiv, totul duce la un punct, pe care, indiferent ca vrei sa il recunosti sau nu, e punctul pe care doresti sa il atingi, te macina in fiecare zi, iti da acea stare de neliniste si acea stare in care intri mai mereu in ultima vreme, acea stare in care simti ca iti vine sa plangi de la orice, de la orice lucru marunt. Stare asta de care spun se poate transforma intr-o stare mult mai rea ce te poate face sa clachezi si sa nu te mai regasesti ca persoana.

Nu lasa lucrurile acestea sa se intample, fa mai mult pentru tine, pentru viata ta si cum spuneam ami sus, daca nu te simti in stare, daca esti cuprinsa de o frica inexplicabila, lasa-l pe el sa te ajute cum stie mai bine, lasa-l sa ia deciziile pe care le stii, in locul tau, pentru ca o va face pentru tine, pentru voi.

Hai ca v-am pupat.