Ce greu imi vine sa scriu despre acest subiect... E ciudat ca l-am ocolit de atat de multe ori... chiar nu imi dau seama de ce... Poate pentru ca nu reusesc sa imi dau seama totusi ce reprezinta... Sau poate ca mint ca nu imi dau seama ce reprezinta...
Ce sunt sentimentele pentru fiecare dintre noi? Cu ce fel de sentimente ne intalnim zilnic? Ura? Iubire? Regret? Poate ura si iubirea ar trebui folosite ca laturi, iar intre ele sa adunam toate celelalte stari...
Totusi am gandesc ca Sentimentele sunt limbajul sufletului, dar trebuie sa te asiguri ca dai ascultare adevaratelor sentimente si nu unui model contrafacut, fals, pe care crezi ca l-ai construit asa cum iti doresti, asa cum crezi ca este in mintea ta.
Ceea ce urmareste sufletul este cel mai inalt sentiment de dragoste pe care ti-l poti imagina. Aceasta este dorinta sufletului. Acesta este scopul lui. Sufletul cauta Sentimentul. Nu Cunoasterea, ci sentimentul. El are deja cunoastere, dar cunoasterea este conceputa. Sentimentul tine de experienta.
Cu toate astea, toate actiunile oamenilor sunt motivate la nivelul cel mai inalt de una din cele doua emotii - frica sau dragostea. Exista, intr-adevar, numai doua emotii - numai doua cuvinte in limbajul sufletului. A fost vreodata in mintea mea oare aceasta idee ce mi-a venit acum, deodata, de nicaieri?
A fi indragostit de cineva inseamna mult mai mult decat a fi stapanit de un sentiment coplesitor - inseamna a lua o hotarare, a face o judecata, a te angaja printr-o PROMISIUNE. Daca dragostea ar fi doar un sentiment nestatornic, n-ar exista nici o baza pentru promisiunea de a iubi pe cineva pe toata durata vietii. Sentimentele vin si se duc. Cum as putea promite statornicie daca m-as baza numai pe ele, fara sa ma bazez pe judecata mintii si pe vointa caracterului?
Hai ca v-am pupat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu