Pantofi VS Balerini

Chiar mi-a placut enorm ce a iesit azi pe drum si am decis sa postez si aici... Ca cine stie... Maine a mai da dracu peste mine si oi crapa si mi-or desfiinta astia contul de facebook :))Ba ca tare multe prostii mai scot din cap si pe gura... Observ cu stupoare ca starea de spirit a unora este la pamant... Nu ca a mea ar fi diferita... Insa!!! Eu cand vreau sa fac ceva fac... Nu incep sa ma plang ca nu am cum, ca nu pot sa fac, ca e prea tarziu sa fac ceva... Am zis ca plec? Am plecat, pt ca asta mi-am pus in cap sa fac si nu a avut cine sa ma opreasca... O comparatie cu viata pe care o ducem unii dintre noi, mi-ar iesi destul de repede si fara sa stau prea mult pe ganduri... Stiu ca ti-am explicat odata aceasta comparatie... Dar o mai fac odata, caci atunci nu a fost in scris, si tre sa fie si in scris, sa fie oficial... Viata ta e o pereche de pantofi pe care, cand i-ai vazut in vitrina, prin geamul exterior, ti s-au parut a fi cei mai superbi pantofi, ai crezut ca se vor aseza atat de bine pe piciorul tau, incat nu ai stat pe ganduri si ai reusit sa ii cumperi, printr-o comanda mai mult telefonica, pt ca in orasul tau nu erau pe stoc, asa ca i-ai luat din alt oras. O perioada de timp atat de mult ti-au placut pantofii, incat i-ai purtat destul de des. Toate bune si frumoase. Dupa un timp ai ajuns sa ii porti zilnic, pentru ca traiai cu impresia ca sunt pantofii perfecti si ca ii vei purta o viata... Insa dupa un timp au inceput sa te roada, sa te oboseasca, sa iti produca rani, rani ce treceau fizic, dar in sinea ta stiai ca daca ii vei nai incalta, iar te vor rani. cu toate astea ai mai continuat sa ii mai porti... Mai rar, dar i-ai mai purtat. Intre timp, te plimbai pe strada si ai trecut prin fata unui magazin, unde, in vitrina exterioara, ai vazut alta pereche de papucei... O pereche de balerini dintr-un material bleumarin care ti-au picat la inima din prima secunda. Erau atat de frumosi, aveau o inima mare pe ei si ai zis ca vrei sa ii probezi... Parca s-au lipit de picioarele tale si parca isi doreau sa nu mai fie descaltati... Ti i-ai cumparat si ai inceput sa ii porti. Iti dadeau o stare de bine, o stare de confort, o stare de siguranta cand faceai fiecare pas... Ai zis totusi sa mai incerci sa porti ceilalti pantofi, poate s-a mai inmuiat materialul, poate totusi sunt pantofii pe care i-ai cautat toata viata. Ai plecat fericita de acasa... Au inceput sa te roada atat de tare si simteai ca iti fac iarasi aceleasi rani, insa ai spus ca esti puternica si ca rezisti... Cand ai ajuns acasa, picioarele iti sangerau, ti-au facut mai mult rau decat alta data... I-ai luat, te-ai uitat la ei si i-ai aruncat... Acum ai doar balerinii tai preferati, pe care ai facut bine ca i-ai probat. In continuare mergi la fel de sigura, la fel de fericita. Acestia chiar te vor tine toata viata, pentru ca ei au grija de tine si tu ai grija de ei. Ti-au promis acest lucru, ti-au promis ca te vor duce pe cele mai sigure drumuri, pentru totdeauna... Interesant nu? Si adevarat in acelasi timp... Oricum stiu ca mereu am avut dreptate cand a venit vorba de lucrurile marunte... Eu am mai multe vorbe... Unele le-am auzit, altele le-am nascocit chiar eu... In viata lucrurile marunte fac diferenta. Ce e frumos, e ca aceste lucruri marunte formeaza un tot unitar si nu vor putea vreodata sa dispara sau sa se evapore... Este adevarat, este posibil sa se micsoreze, insa ce e minunat, fantastic chiar, e ca alte lucruri marunte le vor inlocui pe cele care nu vor mai fi... Diferenta dintre poveste si realitate e ca ceea ce am scris eu mai sus nu e poveste, e pura realitate...