nu e tarziu...

Nu e tarziu nici pentru mine, nici pentru tine... nu e tarziu sa te trezesti si sa simti ca ai reinviat... sa incepi totul din nou cu mai multa putere si mai multa decizie, nu e tarziu sa revin din euforia mea ce mi-am creat-o si nu pot sa o mai dezlantui. Nu e tarziu pentru mine cum nu e tarziu nici pentru ea...
Oare s-a intamplat sa traiesti cu acel sentiment de speranta? Sa simti seara cand  te uiti in oglinda si incerci sa intelegi cine esti? Sa simi seara ca ultima picatura de speranta ce iti curgea prin vene s-a evaporat... Dimineata cand te trezesti esti constient de ceea ce ti s-a intamplat si incerci sa te consolezi, sa accepti ideea...
Dar vin urmatoarele zile... si ce se intampla? De undeva primesti o samanta de speranta... Din aer, de la cineva, de la ea... Nu stii de unde... Pentru ca nu iti dai seama pe moment... Ce se intampla dupa aceea este ciudat... si nu poti gasi o explicatie pentru asta... Samanta aceea de speranta ce ti-a invadat corpul incepe sa creasca inapoi in tine. Probabil ca cineva va spune.. OK... dar e din alta parte... Si ce daca e din alta parte? Are exact aceleasi caracteristici... Daca pui 2 meredin copaci diferiti, insa acelasi soi, unul langa celalalt, nu o sa iti dai seama niciodata ca sunt din copaci diferiti sau din ce copaci sunt... Sunt mere... Samanta asta va creste inapoi in tine si iarasi vei avea prin venele tale aceeasi speranta, aceleasi asteptari ca si pana in clipa in care s-a scurs ultima picatura... In cazul acesta cine te poate invinovati ca tu inca mai speri? De asta niciodata sa nu spui niciodata, de asta "nu e tarziu pentru mine cum nu e tarziu nici pentru ea"...
Asa cum "nu e tarziu pentru mine, cum nu e tarziu nici pentru ea", trebuia sa intru in nebunia mea si sa o iau cu mine... Sa nu ma gandesc la nimic, sa o iau de mana si sa fuginm. Nu ar fi spus nu, ba chiar ar fi fost cea mai fericita... Pentru ca am vazut-o cand am plecat... Se uita cu ochii mari la mine, plini de o tristete imensa... Ma privea cum plec si mi-am intors privirea catre ea... pentru ca am simtit-o ca nu ii este bine... A incercat sa imi zambeasca... Insa era un zambet de durere pe care incerca sa si-l atribuie... Insa nu a reusit sa ma convinga...